Blog - Accedio.ro
“…Acum este criză şi trebuie să reuşim fără oameni de rezervă…”.
Am auzit această formulă la începutul unei întâlniri care trebuia să definească pe ce direcţie trebuia să-şi focalizeze efortul o echipă de consultanţi la prima discuţie cu un client local. Atunci, mi-a venit în minte şi titlul unei cărţii a lui Bogdan Ficeac, bună ca analogie. Obiectivul de a găsi şi menţine echilibrul între companie şi organizaţie era justificat şi se afla la baza multor afaceri de succes pe termen lung.
Din păcate s-a întamplat des ca exagerând, în loc să fie create organizaţii suple, să se ajungă la unele “scheletice”. Pe plan global modelul de afaceri american a inspirat multe imitaţii iar când, la sfârşitul deceniului 9, concentrarea excesivă pe parte financiară, pe profitul imediat cuplate cu o reducere excesivă a personalului împreună cu o contabilitate extrem de “creativă”, la care s-a adăugat “auto reglementarea” şi o lipsă “robusta” de etică, a dus la cunoscutele scandaluri şi prăbuşiri. Numeroşi (foşti şi actuali) admiratori ai modelului au ajuns la concluzii de genul: “Modelul a fost bun dar nu a fost bine aplicat”.
Deseori în echipele de top management din România (în multe cazuri admiratori ai modelului “profit cu orice pret” (prin educaţie/training sau spirit de imitaţie) din dorinţa de a tăia costurile şi de a păstra/angaja doar oamenii necesari au ajuns să-şi slăbească semnificativ propriile organizaţii. Înainte de declanşarea crizei, firme din România angajau şi foloseau “strict” câti oameni aveau nevoie, îi plăteau “la nivelul pieţei”, îi foloseau cât de bine puteau şi îşi propuneau să obţină: “profit maxim cât mai repede”.
Odata cu “criza” lucrurile s-au schimbat. “Strict” a devenit “cât de puţini se poate”, “la nivelul pieţei” s-a schimbat în “cât de puţin se poate” iar “profit maxim cât mai repede” s-a transformat în “profit maxim ACUM”. Cum tentaţia deciziilor de a ajusta excesiv organizaţiile s-a păstrat, am construit un exerciţiu de care managerul respectiv a fost interesat. Am oferit (ca exerciţiu) autorului formulei de început poziţia de “Consultant” pentru o linie aeriană low cost numită (tot ca exerciţiu) Buget Air, care opera pe o piaţă “ideală” în care “s-a auto reglementat”.
Managementul Budget Air a aplicat ideile “viguroase”, a redus personalul şi compania a realizat un profit operaţional imediat şi consistent.
Consultantul se bucura de o vacanţă şi alege să călătorească cu fostul său client “Budget Air”. Biletul luat de pe net a costat remarcabil de puţin, până la destinaţia într-o ţară caldă, doar 9.99 euro. După o călătorie de 80 de km cu maşina până la Aeroportul Budget (un fost aeroport militar convertit într-unul civil, parcarea este o surpriza plăcută.
Este mare, uşor de accesat şi situată la 2 km de intrarea în aerogară. Locurile mai apropiate de aeroport sunt foarte inteligent oferite celor ce licitează de la o valoare în sus după cum le sugerează o voce sintetică ce iese din automatul prezent la fiecare din barierele de la intrare. Plimbarea de 15 minute trăgând bagajul pe role la ora 2.30 dimineaţa este înviorătoare (programul matinal este foarte potrivit ca avionul să poată fi folosit la maxim în 24 de ore). Controlul este rapid şi eficace, ghişeul electronic funcţionează impecabil şi este informat că poate alege între o licitaţie pentru cel mai bun loc din avion sau un loc tip “primul venit, primul servit”. Bazându-se pe succesul de la parcare, alege varianta a doua cântărind că este de preferat să-i mai rămână bani şi pentru excursie şi îi prinde bine şi ceva exerciţiu fizic pentru îmbunătăţirea tonusului muscular. Bagajul de mână este cântărit şi măsurat automat să poată intra în compartimentele de bagaje din cabină. Cele doua drujbe automate care ajustează bagajele la dimensiunile standard îl scapă de unul din mânerele mai proeminente care oricum îl încurcă. Pasagerul din stânga lui are de plătit pentru un plus de 55 de grame şi cu mult stil este anunţat că poate achita cu numerar, card sau prin serviciul rapid de amanet la care se primesc obiecte de aur /telefoane/electronice. Mai există şi opţiunea să doneze greutatea suplimentară pentru o cauză frumoasă. Pasagerul mărinimos aruncă rapid 4 cârnaţi tradiţionali aflaţi în buzunarul exterior al bagajului său în containerul cu inscripţia “Ajutaţi Împreună cu Budget Air Copii Amenintaţi de Inundaţiile din Sahara!”.
Simultan pe container se aprinde o lumină plăcută portocalie şi o voce suavă sintetică spune: “Mulţumim de ajutor în numele lui Abdul!”.
Bagajul pasagerului trece de drujbe fără schimbări foarte mari de formă şi fluxul de îmbarcare continuă.
Bagajul de cală al pasagerilor este redus, aceştia participând cu entuziasm (atunci când află cât au de plătit) şi la “Acţiunea de suflet Budget Air - Salvează Pinguinii Afectaţi de Încălzirea Globală!” Consultantul se plasează aproape de uşa de îmbarcare împingând puţin în faţă bagajul ca să-l folosească ca berbec, işi măsoară din priviri cei mai apropiaţi concurenţi (un puşti fibros cu pantofi sport de alergare, o doamnă masivă cu un tricou cu inscripţia “Locul al doilea la
Karate Tradiţional”). La invitaţia de îmbarcare ce se aude în difuzoare, uşa de acces a culoarului ce duce spre avion se deschide. Deşi depăşit iniţial de puşti,
Consultantul reacţionează bine (obişnuit şi cu licitaţiile unor programe guvernamentale). Puştiul a luat un start excelent şi l-a depăşit întâi pe el, apoi pe doamnă, a sărit ager peste bagaj şi în primele secunde avea un avans de vreo 5-6 metri pe coridorul de îmbarcare, dar şi-a pierdut şapca. Cu amabilitate doamna i-a cules şapca (din alergare bineînţeles) şi i-a trimis-o cu o aruncare scurtă din încheietură. Atins în ceafă de cozorocul şepcii, pustiul a rămas câteva secunde lipit de cadrul uşii avionului şi acolo l-au şi depăşit în alergare susţinută cu doamna în frunte.
După ce şi-a pus fulgerător bagajul în compartimentul de deasupra scaunului, plonjează pe locul dorit şi admiră viteza cu care se îmbarcă ceilalţi pasageri.
Şi-a adus aminte că echipajul de cabină este redus la minim şi realizează acum că parcă a zărit cu coada ochiului pe cineva camuflat după o perdea încercând cu disperare sa evite grupul compact şi entuziast de amatori de locuri mai bune. Rapid, aproape toate scaunele se ocupă.
Unii pasageri aşezaţi îşi bandajează reciproc micile zgârieturi, prilej de cunoştinţă şi împrietenire iar alţii dintre ei îşi primesc înapoi cu bucurie şi recunoştinţă, portofelele şi cardurile găsite în timpul iureşului, de un puşti brunet. Acesta a reacţionat prompt la palma paternă aplicată cu dragoste şi la încurajarea: “Eşti bou? ţi-am spus că nu muncim în avion!” (venite din partea unui tip robust, neras în stil “italian” şi cu un lanţ gros la gât, aşezat un rând mai în faţă.) Consultantul aflat pe unul din locurile de la geam din apropierea aripii poate să se bucure de confortul şi atmosfera plăcută a uneia din liniile aeriene ale timpurilor moderne.
Simultan se aud anunţurile înregistrate în mai multe limbi internaţionale şi rulează un film de prezentare urmat de un spot publicitar al companiei şi al partenerilor agreaţi din care Consultantul a reţinut o reclamă la pufuleţi cu ciocolată albă biologică şi vag ceva de uşile avionului.
Pe geam Consultantul vede cum unul din piloţi îl ajută pe încărcătorul de bagaje să termine mai repede iar celălalt pilot ajută la decuplarea furtunului de alimentare. Pe aripa stânga, tehnicul de sol dotat cu o rolă de bandă adezivă de culoare neagră a terminat de urmărit cu mare artă conturul geamului de la locul din fata Consultantului şi apoi, trece la îndreptarea unei antene folosind cu graţie un ciocan mediu. Piloţii sprintează şi urcă rapid în cabină (în cazul celui de-al doilea însoţit şi de un miros difuz de petrol). Cu mare punctualitate avionul începe rulajul (ce înseamnă să legi salariul piloţilor şi al tehnicilor de plecarea la timp, işi spuse Consultantul). Tehnicul aflat încă pe aripă nu pare surprins că avionul se mişcă şi din încă două lovituri de ciocan îşi termină treaba. Când avionul trece pe lângă o scară pe roţi, tehnicul sare agil şi se prinde de ultimele trepte în aplauzele pasagerilor. Decolarea are loc rapid, spectaculos şi este urmată de o urcare abruptă care face ca unii pasageri să aibă o uşoară senzaţie că ochii caută să se lipească de creier (sau cel puţin de locul unde s-ar putea afla acesta). Câţiva folosesc şi pungile de rău de aer aromate, prevăzute cu minunate reclame colorate şi cupoane de reduceri de la diverse companii. Comandantul aeronavei cu o voce calmă şi usor şuierată (probabil ca urmare a sprintului de la îmbarcare) îi asigură pe pasageri că urcarea viguroasă economiseşte petrol. Odată ajunsi la nivel de croazieră, echipajul de cabină începe un serviciu eficient şi profitabil. Gustările şi răcoritoarele (oferite contra cost fireşte) sunt variate iar ofertele sunt deosebite (de genul: la 3 sanvişuri cumpărate primiţi încă un pachet de biscuţi şi 5 minute acces wifi) şi încurajează pasagerii să se grupeze şi să se împrietenească. Spiritul de întrajutorare al pasagerilor se vădeşte şi când bărbaţii dau prioritate femeilor însărcinate şi copiilor (sub 12 ani) la cozile ordonate la cele 2 toalete (toalete cu plată bineînţeles).
Pasagerii care tropăie mărunt la cozi au înţeles uşor că în locul a încă 2 toalete existente iniţial au fost plasate locuri pentru care ei plătesc doar 9.99. Consultatul îşi masează puţin genunchii, care ferm lipiţi de scaunul din faţă au amorţit, ajutat şi de micile împingeri primite de la genunchii pasagerului din spate în timp ce urmăreşte un film interesant pe rodisplay-ul aflat pe spătarul scaunului din faţă pentru care a achitat o taxă modică (apropiată de valoarea biletului). Când eroina principală din film a fost sărutată pătimaş în mijlocul unei bătălii grandioase, geamul din faţa locului Consultantului se desprinde si, cu bandă izolatoare fluturând, dispare spre peisajul muntos de jos. Avionul se depresurizează şi măşti de oxigen cad în faţa fiecărui pasager. Echipajul şi pasagerii reacţionează remarcabil de bine. Anunţuri automate le amintesc pasagerilor să-şi păstreze locurile (oricum nu se prea puteau mişca pe scaune) şi să-şi pună măştile specificând că doza din primele 10 minute este gratuită. Avionul coboară abrupt, apoi începe să zboare din nou orizontal. Amatorii de oxigen în plus sunt serviţi cu promtitudine de echipajul de cabină care, cu butelii de oxigen portabile cu logo-ul Budget Air distribuie oxigen concentraţie 100% la ofertă: la15 inspiraţii plătite 5 bonus.
Pasagerii prinşi de depresurizare în toalete sunt priviţi cu puţină invidie de ceilalţi atunci când povestesc că pentru taxa de intrare în toalete au primit peste cele 10 minute gratuite şi 2 minute de oxigen bonus. Aterizarea decurge elegant şi fără probleme iar odată ce avionul iese de pe pistă şi intră pe o bretea de rulare, motoarele se opresc si luminile se sting.
Comandantul iese din cabina de pilotaj şi, cu un megafon îi informează pe pasageri că pentru că au zburat mai jos din cauza depresurizării au consumat mai mult petrol şi acesta tocmai s-a terminat. A facut apel la pasagerii valizi să ajute la împingerea avionului la poartă şi asta tocmai pentru ca să nu adauge alte costuri la cei 9,99. Conducând prin exemplu, capitanul împreună cu Consultantul şi alţi pasageri voluntari, au împins şi parcat avionul la poarta potrivită. Ei au fost admiraţi şi aplaudaţi de ceilalţi pasageri şi au avut parte şi
de un plus de antrenament cardio, şi asta fără să plătească nimic în plus.
Mulţumirea Consultanului este mare: a ajuns la timp, s-a antrenat bine
şi fără alte costuri, şi-a făcut noi prieteni şi mai ales, Buget Air fostul lui client a realizat un bun profit operaţional pe această rută. Doar dintr-o curiozitate renăscută acum, după această călătorie, s-a hotărât ca la întoaracere să aleagă o linie aeriana clasică (fireste doar pentru ca să compare calitatea serviciilor).
Amintindu-mi că exagerările duc la alte exagerări sau la realism crud, exerciţiul a folosit. Din concluziile reevaluate şi aplicabile şi în timp de criză:
- controlul costurilor excesiv poate duce la o influenţă negativă pentru organizaţie şi companie,
- un nivel de redundanţă în organizaţie este bun,
- reducând beneficiile îi pierzi pe cei mai buni prima dată,
- nu găsesti oameni buni imediat,
- mai bine nu îi pierzi pe cei buni pe care deja îi ai,
- este nevoie de oameni buni la toate nivelurile organizaţiei,
Afaceri de Succes şi Zboruri Plăcute!
Un articol de Gabriel Feher
