Blog - Accedio.ro

Fișa scorului echilibrat (sau BSC de la Balanced Scorecard) este o metodă adusă în atenția managerilor de către teoreticienii Kaplan și Norton de la Palladium Group, prima dată în 1992. Aceştia au observat că majoritatea firmelor îşi organizează afacerile în exclusivitate pe baza indicatorilor financiari. 
Deşi indicatorii financiari sunt absolut necesari, aceştia sunt consecinţa unor activităţi încheiate, nu şi către ce anume conduc acestea.
Balanced Scorecard este un sistem de management și optimizare a execuției strategiei unei organizații. După ce mai multe firme au aplicat-o și după o promovare susținută de câteva dintre cele mai mari organizaţii ale lumii, BSC a devenit un punct de referință, un fel de ”must have” pentru managerii din întreaga lume. Enumăr doar câteva nume răsunătoare de organizații care se laudă că au folosit această metodă, pentru a vă convinge că merită măcar să aflați în ce constă: Motorola, Marriot, Hilton, Merck, Siemens, Saatchi&Saatchi, Royal Air Force, Cisco, Kraft Food, etc. Metoda BSC aduce în discuție echilibrul pe care o organizație trebuie să-l asigure pentru a permite o dezvoltare armonioasă. Componentele de care se ocupă sunt:

1. obiectivele financiare și non-financiare
2. factorii din mediile interne și externe ale organizației care o pot influența
3. programarea pe termene scurt, mediu și lung
4. indicatorii care determină procesul și indicatori determinați de proces

Acestea pot fi comparate cu picioarele unei mese şi trebuiesc măsurate, analizate şi îmbunătăţite împreună în mod continuu, pentru ca afacerea să prospere armonios. Dacă unul dintre picioare se rupe, masa va deveni instabilă sau chiar se va prăbuşi în cele din urmă. Cam asta se va întâmpla şi cu afacerea mai devreme sau mai târziu.

Fișa scorului echilibrat, pe lângă posibilitatea unei analize complexe, mai oferă și informații extrem de importante în planificarea strategică a organizației, asigurând astfel premizele unei performanțe la nivel înalt.

Să analizăm mai detaliat câteva din aceste dimensiuni:

1. Deţinătorii de interese financiare: Prin tradiție, perspectiva financiară este cea predominantă. Obiectivele obișnuite de ordin financiar vizează rentabilitatea, dezvoltarea și valoarea creată pentru acționari. Toate organizaţiile care au nevoie să obţină resurse financiare trebuie să demonstreze că acestea sunt folosite în mod optim: de exemplu, în sectorul privat, pentru a asigura atât creşterea capitalului investit de acţionari, cât şi câştiguri din rentabilitatea acestuia.

2. Clienţii: Perspectiva clienţilor se referă la dobândirea şi păstrarea acestora, la cât de satisfăcute sunt cerinţele acestora prin serviciile sau produsele pe care le primesc, şi cât de bine sunt îndeplinite şi respectiv sunt anticipate nevoile lor curente şi viitoare. Aceasta poate fi valabilă atât în cazul clienţilor externi, cât şi al celor interni, în funcţie de orientarea compartimentului organizaţional căruia i se aplică fişa scorului echilibrat. 

3. Angajaţii: Perspectiva angajaţilor se referă la mai mult decât dorința de a fi un angajator bun. Toate organizaţiile au nevoie să atragă, să păstreze şi să motiveze un personal competent , care să poată gestiona procese interne eficace, de natură să aducă rezultatele dorite. Perspectiva angajaţilor face parte din perspectiva internă a organizației asupra excelenței. 

4. Inovarea/învăţarea: ”Putem continua să îmbunătățim și să creăm valoare?” Această perspectivă a fost inclusă pentru a contracara tendinţa spre „performanţă satisfăcătoare”, adică satisfacerea la nivelul minim suficient a cerinţelor curente. Pentru a stimula o atitudine de îmbunătăţire permanentă, organizaţiile ar trebui să se arate iscoditoare, inovatoare şi nerăbdătoare să se dezvolte.

Punând la dispoziția managerilor informații din patru perspective, scorul echilibrat al performanței reduce la strictul necesar volumul de informație, prin limitarea numărului de măsuratori și indicatori utilizați. Acesta reunește într-un singur raport managerial o multitudine de elemente disparate, provenind din ansamblul de preocupări de ordin concurențial al unei companii. De asemenea, fișa scorului echilibrat semnalează riscul sub-optimizării obligându-i pe managerii din eșaloanele superioare să privească toate măsurile operaționale importante într-un ansamblu coerent.

Extras din Harvard Business Review

Pe scurt...

Un articol de Emilia Cernăianu

Twitter